Cum te vezi peste 5 ani?

Te întreabă serios recrutorul. Începi să îți proiectezi tot felul de imagini; ba cu tine la costum, ba mereu cu valiza la ușă, ba într-un birou colorat și nu îți dai seama pe care să o alegi ca să îi explici mai bine. Te-ai gândit la specificul postului, la posibile oportunități de avansare, la secvențele furnizate de imaginația ta, și alegi una, care nu îți aduce neapărat bucurie, dar o alegi ca „să dea bine”. Totuși vrei să-ți spun ce dă bine?

Sursa: arhiva personală

Sinceritatea.  În primul rănd sinceritatea față de tine, de capacitățile, abilitățile, pasiunile, visele și competențele personale și apoi sinceritatea față de potențialul angajator. Un angajator care știe ce vrea de la afacerea lui, va aprecia mai mult un om care îi spune franc ceea ce știe și poate, ceea ce are de îmbunătățit și cum își va aduce el aportul în poveste. Acum să fim și noi sinceri…. sunt și mulți angajatori care vor oameni care să nu adreseze întrebări, doar să execute, dar despre ei, nu cred că merită să consumăm spațiul de emisie.

Așadar cele mai des întâlnite situații sunt cele în care, candidații fie aleg un job care nu se încadrează pe lista joburilor pe care ei și le doresc fie aleg joburi care nu au legătură cu specializarea lor. Dacă faci parte din grupul celor care visează la un job care nu este conex specializării absolvite, nimic rău în asta; înseamnă că ai înțeles că specializarea aleasă inițial nu te mulțumește și ai găsit acel loc de muncă care să îți aducă împlinirea; sau poate încă explorezi. Repet, nimic rău, este de apreciat acest lucru pentru că încerci să-ți găsești calea, nu uita să ceri ajutorul dacă simți că nu poți identifica cea mai potrivită opțiune.  Însă de foarte multe ori am auzit varianta „nu îmi place acest job, dar îl fac până îmi găsesc ceva potrivit pentru mine”. De ce?

Hai să facem un exercițiu de imaginație. Ajungi la acel loc de muncă de compromis, îți faci treaba, ba mai mult încerci să o faci cât mai bine pentru a reuși să îți păstrezi locul, ajungi acasă obosit și nu îți mai vine să stai să cauți cu sârg „locul mult visat”; găsești ceva, aplici, te cheamă la interviu și este foarte posibil să nu poți pleca de la muncă să îl susții și iaca frustrarea cum se instalează. Mai mult la actualul job, când te-au întrebat „de ce noi”, le-ai zis „pentru că vreau un job până îmi găsesc locul la care visez de mic?”.  Nu cred. Te poți uita în ochii lor?

Aș merge și mai departe, îți faci bine treaba cu scopul despre care am discutat deja, și primești și o avansare, asta îți va aduce o bucurie de moment, umbrită desigur de ideea că este o avansare, dar nu unde visai tu. Și uite așa trece vremea și te vei trezi la o vârstă la care îți vine greu să mai faci o schimbare, dar o vrei pentru că presiunea psihică e foarte mare. O spun vehement, nu sunt de acord cu ideea că ești prea bătrân pentru schimbare. Niciodată. Dar niciodată.

Dacă și răspunsul tău la întrebarea „Cum te vezi peste 5 ani?”, este „împăcat”, însemnă că ai înțeles că nu merită să faci un compromis în ceea ce privește jobul tău.  „Împăcat” însemnă că ești unde visai, că nu privești munca ta ca pe o corvoadă, că ești mulțumit financiar, că mediul tău de lucru este prietenos, că ai timp și pentru tine etc. Și nu este nicio rușine să spui că nu știi ce funcție/poziție vei ocupa, asta nu înseamnă că nu ai țeluri în viață, însemnă că trăim într-o societate dinamică, în continuă schimbare, cu noi cerințe.  Poate că în 5 ani, nici nu vor mai exista funcții, vor exista doar organizații plate, cine știe ce va fi?!

Poate că merită să vă mai rețin aici atenția cu un aspect. Dacă identificați nevoia unei discuții cu un consilier vocațional, probabil că vă veți gândi dacă totul este așa dinamic, în ce măsură va putea un consilier să vă ajute să luați o decizie informată.

Mulțumesc pentru like & share
error0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *