Un suflu tânăr

Sunt atât de multe polemici pe acest subiect, atât de mulți susținători și promoteri ai tinerei generații câți militanți împotriva lor. Și atunci ce să facem? Când le vine și lor rândul? Când sunt la vârsta pensionării? De unde atâta neîncredere în noua generație?

Dar să le luăm pe rând.

Sursa

„Tinerii nu mai citesc”. Pe baza cărui fapt, ajungem să susținem această afirmație? Cu toate nemulțumirile pe care le voi isca, spun că tinerii citesc. Da! Sunt capabili să selecteze informația, să își creeze propriile opinii, să își susțină ideile și să ia decizii informate. Evident, nici eu nu vreau să generalizez, este drept, fiecare pădure are uscăturile ei. Dar sunt mulți tineri care citesc și citesc mult.

„Tinerii absentează foarte mult”. Da, este o problmă reală acest lucru, incontestabil. Dar hai să ne uităm și în cealaltă ogradă. Oare programele s-au adaptat la noile tendințe ale societății și ale vieții în fond? Oare profesorii și-au adaptat stilul de predare la noile tehnologii pe care elevii le folosesc sau predau ca în era industrială? Ce metode elaborează școala așa încât conținutul predat de profesori să le stimuleze interesul și creativitatea elevilor? Din ce în ce mai mult, elevii spun că la școală se plictisesc și că mai bine petrec acel timp, citind o carte, apropo de ideea cum că elevii nu citesc. Nu generalizăm.

„Tinerii sunt dezinteresați”. Tinerii sunt interesați și chiar foarte curioși să afle lucruri noi pe care să le utilizeze în viața de zi cu zi. Vin cu propuneri despre cum ar putea de exemplu să se desfășoare orele de curs, însă de cele mai multe ori bătălia e câștigată de rigoarea programelor școlare. Ei sunt foarte selectivi, își urmăresc interesul, au aspirații, îi auzi din ce în ce mai des că vor joburi care să îi provoace și să simtă că fac și ceva util pentru societate. Nu generalizăm.

„Tinerii nu sunt serioși”. Cum definim ideea de „serios”? Faptul că are un tatuaj, un stil vestimentar personal și o freză anume, îl face din start mai puțin serios? Serios?! Astea toate fac parte din brandul personal, din ceea ce îl face pe el unic. Apropo, omul care a intrat în cartea recordurilor pentru cel mai mare număr de piercing-uri (n=481) este cercetător, așa că probabil ar fi o idee excelentă dacă am înceta să judecăm după aparențe. Nu generalizăm.

„Tinerii nu se implică.” Explică unui tânăr de ce anume trebuie să facă acea activitate și dacă îi înțelege utilitatea și finalitatea, cauza este câștigată. Din nou, nu generalizăm.

„Tinerii nu sunt obedienți.” Dacă explicația la întrebarea „De ce?” adresată de un tânăr, este „Pentru că așa spun EU. EU am experiență.”, clar mergi pe nisipuri mișcătoare și sigurul lucru cu care te vei alege este un refuz, asta ca să nu mai intrăm în discuția micromanagementului pe care îl promovezi.

Dă-i încredere unui tânăr, lasă-l să încerce, să greșească, fii acolo lângă el și vei vedea că rezultatele nu vor întârzia să apară pentru că își va lua rolul foarte în serios. Da, cu siguranță procesul necesită timp însă beneficiile sunt nemăsurate – mulțumirea lui că a reușit, tradusă în motivație, dorință de implicare, eficiență, responsabilitate, o echipă sudată, recunoașterea abilităților tale de leadership, dar și degrevarea muncii pe care o depui; până la urmă de aceea l-ai adus în echipă, corect?

Încurajează-l să vină cu idei, să semnaleze acele lucruri care îi par că ar putea fi făcute mai bine, mai eficient, cu mai puține resurse; este foarte posibil ca tu fiind atât de obișnuit cu tot ceea ce mișcă în companie să nu mai conștientizezi acele lucruri care pot fi făcute și altfel. Până la urmă nu te costă nimic să asculți și o altă opinie, chiar și de la cineva mai puțin experimentat ca tine.

Și ca să fim sinceri, măcar față de noi înșine, un tânăr aduce un suflu nou echipei, măcar prin zâmbetul ștrengar și șapca pe o parte.

Mulțumesc pentru like & share
error0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *