…. de aici inspirația
Ai? Te-ai arunca în gol fără să vezi fundul lacului? Ai porni la un drum care nu știi unde te va duce? Te-ai urca într-un copac ale cărui ramuri nu știi dacă sunt suficient de solide să-ți susțină greutatea? Cât de departe îți împingi limitele?
Poate n-ai avut ocazia să ajungi în aeroport și să îți iei bilet la primul zbor afișat pe tabelă, însă știu sigur că măcar o dată în viața ta ai experimentat o oarecare formă de zbor… În copilărie când sprințar te dădeai în leagăn. Ce ai simțit? Libertate? Încredere? Incertitudine? Putere, prin faptul că legănându-ți picioarele poți învinge vântul și poți crește viteza? Zâmbet? Amețeală? Și la final revii cu pricioarele pe pământ. Sigur îți amintești.
Te întreb, când ai trăit ultima oară bucuria aceea care-ți făcea sufletul să zburde? Când ai avut încrederea că nimic rău nu se poate întâmpla? Când te-ai simțit liber în postura de adult cu toate îndatoririle aferente? Când ai simțit că ai pierdut încrederea în oamenii pe care îi credeai alături? Ce îți dă puterea să mergi mai departe? Ce te ajută să te ridici după ce ai căzut?
Toate lucrurile astea le experimentăm în fiecare rol pe care noi îl îndeplinim de-a lungul vieții. Sunt situații pe care le regăsim atunci când vorbim despre afaceri, despre mediul de lucru, despre grupul de prieteni sau chiar despre propria familie.
Sunt limitele și limitările pe care ni le impunem. Sistematic. Cu o creștere exponențială și direct proporțională cu înaintarea în vârstă. Uneori pentru că „nu se cade”, alteori pentru că frica e stăpână, sau pentru că devenim pasivi, latenți și plictisiți. Și vine ziua aceea de bilanț final în care ajungem să regretăm lipsa de implicare și faptul că nu ne-am dat voie să experimentăm toate acele lucruri pe care ni le-am fi dorit, „dar poate nu era vremea lor”.
Viața, prin oamenii pe care mi i-a dăruit, mi-a facilitat și accesul la bucurie, la posibilitatea de a experimenta nelimitat, de a testa până unde pot merge și până când pot răbda, de a face mai mult, dincolo de orice limită pe care credeam că o pot avea. Pentru toate astea sunt recunoascătoare pentru că așa am ajuns să înțeleg cine sunt și încotro mă îndrept. Am înțeles la ce mă pricep cel mai bine, cum îmi place să îmi petrec timpul liber, cum și în ce investesc, pe cine păstrez alături, ce sacrificii merită și așa mai departe.
Aveți curajul să fiți fericiți, să lăsați lucrurile să vină, să faceți atunci când simțiți, să credeți, să greșiți, să vă bucurați, să aveți răbdare, să fiți.
Aveți curaj să zburați, doar când nu veți mai ști nimic, veți afla totul.
Să vă fie inspirație.
