Nu, nu, nu este o lucrare de Garcia Marquez. Este o discuție despre interviu și cum anume ar trebui să te pregătești pentru el. Îmi vei spune că ai citit kilograme de articole pe subiect, nici nu contest acest lucru, însă în mare parte ele se concentrează pe ceea ce numim generic „aspecte de ordin tehnic”. Și nu este nimic rău în asta, pentru că este important să știi cum să strângi mâna recrutorului, să nu îți vorbești de rău fostul angajator, ce vestimentație să îți alegi, ce poziție să adopți în timpul înterviului, ce să spui și cum să spui și așa mai departe. Dar aș vrea să zăbovim puțin la capitolul <<atmosferă>>.
După ce te-ai prezentat cum ai știut tu mai bine în CV într-un mod cât mai personal, cu puțin noroc va veni momentul să te întâlnești cu potențialul tău viitor angajator. Cum pornești la drum? În primul rând ar trebui ca ceea ce ai expus în CV să se oglindească în comportamentul tău de pe parcursul interviului. Apoi contează foarte mult „starea” pe care o creezi. Am purtat pălăria recrutorului și din această poziție m-am confruntat cu foarte multe situații dintre cele mai diverse: de la oameni care știau foarte bine cine sunt și de ce sunt acolo, la interviu, pentru acel anume post, la oameni care în căutarea disperată a unei direcții, încercau să se risipească în mai multe zări crezând că vor reuși să își vindece niște răni sau neajunsuri. Așadar pot înțelege prin ce trece un candidat și nu am spus niciodată că e o chestie ușoară, însă depinde doar de noi să o facem să fie o experiență cât mai plăcută și generatoare de rezultat.
Ai ajuns la interviu și ai emoții, în regulă, cu toții avem, însă vreau să îți răspunzi sincer la întrebarea: Ce rezolvi dacă ești copleșit de emoții? Sunt convinsă că o să spui: „nimic”. Nu ești nici primul care spune asta și din păcate cu fiecare zi care trece, realizez că voi mai auzi acest răspuns, așadar nu ești nici ultimul mohican. Dar hai să îți spun, cu siguranță vei reuși să nu ai coerență și cursivitate, să ai pauze jenant de lungi în care îți cauți „cuvintele potrivite”, să nu poți să susții cu argumente pertinente ceea ce scrie în CV sau pur și simplu să nu poți răspunde unor întrebări simple pentru că te concentrezi să îți răspunzi la întrebări de genul: Oare ce o să mă întrebe? Care este cel mai potrivit răspuns? Și așa pierzi esența întrebării de al cărui răspuns depinde și decizia angajatorului.
Ei bine, atitudinea este cheia. Este cea care face diferența. Fii tu, nu încerca să exagerezi, dar nu uita să prezinți realizările tale, dacă nu o vei face tu, te asigur că nu va veni o zână bună după să explice cât ești de minunat. Cu siguranță ți se vor adresa întrebări care te vor scoate din zona ta de comfort, dar cu tact, calm și ceva antrenament înainte cu siguranță vei străluci. Fii sincer, crează o stare de încredere, explică cu exemple concrete de ce ești bun la un anume lucru, dacă nu ai experință, dar ai dorință, motivație și câteva abilități dobândite în cadrul unor activiăți întreprinse de-a lungul timpului, apelează la ele pentru a-ți susține cauza. Nu te da bătut! Dacă nu ai fost acceptat, asta nu înseamnă că ești mai puțin bun. Înseamnă că trebuie să perseverezi, să devii varianta ta mai bună, să îți îmbunătățești „strategia de interviu”, poate chiar să te pregătești cu cineva specializat pentru ca „marea întâlnire” să fie așa cum ai visat.
Trimite-ți la plimbare demonii, fă liniște și ordine în minte, aliniază-te cu sufletul pentru că indiferent dacă vorbim despre job, este important să privim individul în toată complexitatea lui. Chair dacă în viață joci mai multe roluri, este vorba despre același tu.
