Moment! Nu e nicio greșeală, știu că suntem în 2018 și pentru că e început de an și ne-am întors din vacanță, mi se pare un bun motiv pentru a tura motoarele la capacitate maximă să începem cu o retrospectivă a ceea ce e a însemnat anul ce nu de mult l-am încheiat. Da, probabil cârcotașii vor spune că trebuia făcut acest lucru undeva în jurul lui 30-31 decembrie. Nu contest că este o idee foarte bună și aceasta și că au fost ani în care am procedat în acest fel, dar știți și voi cât de important e să prioritizăm.
Cum cred că v-am mai spus și în articolul Miros de portocală, anul acesta mi-am dorit Sărbători ca atunci când ele erau un sentiment puternic și nu doar câteva zile libere în care ne așezăm la o masă. Și am făcut asta, le-am simțit, le-am petrecut cu oamenii mei și atât de tare mi-au plăcut încât nici măcar acum când cu toții am început activitatea nu îmi vine să mă despart de acel sentiment de bine și siguranță. Cred totuși că m-am întins prea mult cu explicația, dar am simțit nevoia să împart cu voi pentru că poate dacă nu ați făcut-o până acum, e momentul să vă reflectați puțin… Poate că n-ar fi o idee rea să o treceți pe lista de rezoluții… Dar sunt convinsă că voi știti exact cum să vă organizați așa încât să nu ajungeți să vă spuneți „ce bine ar fi fost dacă…”.
Despre 2017… am atâtea lucruri pentru care să îi mulțumesc încât nici nu știu cu ce să încep. Mi-a dăruit și deopotrivă mi-a luat oameni, pe unii i-a transformat în îngeri care ne veghează de sus, pe alții în străini și pe câțiva în vocea care îți răspunde la 3 dimineața când ești în nevoie. Mi-a dăruit curaj, atâta determinare cât nu îmi imaginam că poate exista, putere cât nu știam că pot deține, imaginație și creativitate, pasiune și dorință să îmi împlinesc acele visuri la care poate că nici n-am îndrăznit să visez, un an al cărui grafic de activități este așa de plin încât m-am trezit întrebându-mă, 24 de ore avea ziua, corect?!
Un an în care am râs mult, am călătorit mai mult decât în ultimii ani la un loc, am bifat activități din „lista lucrurilor de făcut în viața asta”, mi-am depășit limite, multe, des, mi-am atins și depășit obiective foarte îndrăznețe, am studiat, mi-am luat certificări pe care mi le doream de ani de zile. Cu îndârjire am spus că pot când specialiști îmi expuneau riscuri și am putut, am bătut la uși închise și am insistat până lucrurile au ieșit așa cum mi-am imaginat, am plâns ca apoi să mă ridic mai triumfătoare, am experimentat, am descoperit lucruri pe care nu îmi imaginam că le voi face vreodată, am cunoscut oameni care mi-au întins o mână fără ca nici măcar să le cer ajutorul, care au crezut în mine și m-au invitat să parcurgem împreună un drum comun, care m-au inspirat prin simpla lor prezență, oamenii mei care m-au susținut necondiționat și oameni care mi-au dat lecții de „așa nu se face”, oameni pentru care orgoliul a însemnat mai mult decât o istorie frumoasă comună, oameni care au plecat fără să le pot spune că i-am prețuit, dar care știu că au simțit asta în viața lor pământeană. Telefoane la care m-am bucurat de veștile celor dragi, bucuria prietenilor care își întemeiază o familie sau a celor care așteptă cu sufletul la gură venirea berzei din țările calde, momente care mi-au făcut sufletul să sară. Oameni, locuri, momente, sentimente, pace, trăirea lui <acum>, multă culoare. Așa arată 2017, la începutul lui 2018. Anul în care tot ce mi-a trecut prin minte, am îndrăznit să îl pun în practică cum am crezut mai bine. Anul care mi-a demonstrat pe propria-mi piele că niciun vis nu este mult prea mare pentru a nu fi împlinit.
Uitându-mă pe lista de realizări, cred că nu greșesc când spun că pe 2017 îl caracterizează curajul. Un curaj nebun pe alocuri, dar asta rămâne între noi. În orice caz, mulțumirea pe care o ai când tragi linie după un an atât de plin, este nemărginită și e lesne de înțeles că merită orice sacrificiu.
Acum vă las, mă duc să pun la punct lista lucrurilor de făcut pentru anul acesta.
