De-a lungul timpului s-au tot vechiculat noțiunile de EQ și IQ. Se vorbește despre importanța pe care o au, impactul asupra comportamentului și al sistemului decizional, influența lor privitor la relațiile cu cei din jur, aș îndrăzni să spun întregul univers al fiecărui individ.
Coeficientul de inteligenţă (IQ) şi coeficientul de inteligenţă emoțională (EQ) sunt complementare, iar măsurarea lor îţi permite să îţi evaluezi „capacitatea de a reuşi în viaţă”.
Sursa: arhiva personală
IQ-ul reprezintă potenţialul genetic cu care se naşte un individ şi care se fixează după vârsta de 12 ani. EQ, coeficientul emoţional, poate fi învăţat, dezvoltat şi îmbunătăţit la orice vârstă. El reprezintă îmbinarea abilităţilor personale cu experienţa, adică maturitatea emoţională care îţi poate obţine chiar promovarea în cariera aleasă. Cercetările arată că inteligenţa emoţională ar putea fi chiar mai importantă decât combinaţia dintre abilitatea cognitivă şi aptitudinile tehnice. În fapt, anumite studii indică faptul că inteligenţa emoţională este de două ori mai importantă decât IQ-ul.
Mulţi ani au existat dispute între cei care susţin diverse teorii şi factori ca fiind în legatură cu coeficientul IQ. Principalele dileme le-au reprezentat întrebările: „Este cineva înnăscut cu un anumit IQ şi nimic nu poate modifica asta sau este IQ-ul o abilitate care poate fi învăţată şi antrenată?” şi „De ce anumite persoane inteligente au performanţe scăzute şi de ce anumite persoane slab pregătite au performanţe ridicate?”. Nu sunt deocamdată răspunsuri clare, dar în general este acceptat faptul că există un număr mare de factori de interferenţă precum stresul, aptitudinile şi imaginea de sine care pot influenţa performanţele şi care au o influenţă şi mai mare asupra succesului comparativ cu abilităţile înnăscute. Nu degeaba este recomandat ca în momentul în care pornești la măsurarea IQ folosind teste standardizate, să ai un mediu favorabil. Ce înțelegem printr-un mediu favorabil? Este indicat ca subiectul să fie odihnit, să nu fie întrerupt pe durata parcurgerii testului, să nu existe factori disturbatori, să nu fie realizat într-un moment cu o încărcătură emoțională puternică ce nu îi permite să se focuseze pe întrebări.
Inteligenţa emoţională nu are limite; oricine e pregătit şi doreşte poate să-şi îmbunătăţească nivelul inteligenţei emoţionale.
Inteligenţa emoţională are capacitatea de a ne autoguverna pe noi şi relaţiile noastre cu ceilalţi, astfel încât să trăim conform intenţiilor noastre, mai precis alegerile pe care un individ le face. Însă în orice situaţie sentimentele persoanelor sunt influenţate în mod evident de comportamentul celor din jurul lor, iar „studiile au arătat ca emoţiile sunt contagioase” (Lynn, 2006).
Oamenii ar avea câştig de cauză dacă ar fi capabili sa înţeleagă efectul pe care emoţiile îl au asupra capacităţilor lor de a funcţiona.
