– Haide! – Unde? – Hai să fim! 
Sursa: arhiva personală
Din cele 24 de ore ale zilei, câte poți spune cu mâna pe inimă că ești conștient? Că trăiești cu toate simțurile ceea ce ți se întâmplă? Că ești prezent? Că ești…
Care e primul tău gând dimineața? Dar seara?
De ce în loc de „fir-ar, iar <<trebuie>> să mă trezesc”, nu spunem „mulțumesc pentru o nouă zi”?
De ce acest <<trebuie>> a devenit laitmotivul vieții noastre?
De ce nu putem să ne organizăm existența în așa fel încât să înlocuim <<trebuie>> cu bucuria de a face acel lucru?
Când ai savurat cu adevărat cafeaua de dimineață sau prânzul fără să <<trebuiască>> să răspunzi la telefon, să scrii un e-mail, să îți organizezi următoarea parte de zi?
Când ai citit o carte și ai fost acolo în poveste, nu distras de cine știe ce gânduri?
Când ai stat ultima dată tu cu tine de vorbă?
Când ți-ai facut ordine în gânduri și în suflet? Îți mai amintești?
Când pui capul seara pe pernă, simți recunoștința simplului fapt că ești?
Când ai dăruit un zâmbet celui căruia avea nevoie? Ai realizat câți oameni au nevoie?
Când ai fost acolo pentru un om străin? Te-ai gândit că ajutorul tău i-ar putea da un alt curs vieții? Sau nu ai realizat că avea nevoie de tine? Sau nu ai avut timp să îl ajuți?
Când te vei bucura de lucrurile mici fără să permiți listei cu „lucruri de făcut” să îți știrbească din bucurie?
Când „noi” va însemna mai mult decât „eu”? Când ai trăit culoarea codrului, toamna? Când ai mirosit căldura sobei? Când ai recunoscut că te doare? Când vom înțelege că totul are un sens și lucrurile care trebuie să vină vor veni oricum la momentul potrivit? Când am renunțat să mai credem? Când am pierdut noțiunea răbdării și a înțelepciunii? Când am uitat de noi? Când am uitat că dacă nu îl avem pe „acum”, „atunci” și „va urma” sunt lipsite de sens? Când am uitat să mai fim? Când ne amintim să fim? Când? be Creative, be Trained,
