Probabil sunteți de acord cu mine că nu de puține ori ați auzit replica „nu mai pot schimba acum direcția, sunt prea bătrân”. Și atunci, inevitabil te întrebi. Ce înseamnă bătrân? Când devenim bătrâni? Există vreo reglementare legală în ceea ce privește limita până la care putem face schimbările? Care este aceasta? Și lista întrebărilor poate continua…
Dacă facem o mică cercetare în rândul generațiilor de dinaintea noastră, o să observăm cu ochiul liber că de cele mai multe ori, individul ajungea la vârsta pensionării din poziția aceluiași job care i-a servit drept primă experiență profesională. Desigur, există și cazuri puțin mai fericite, care au avut ocazia să se mute pe un alt post sau să avanseze, dar în cadrul aceleiași „întreprinderi”.
Începând cu generația millenials ( 18-35 ani), ideea de „același job pentru toată viața”, pare un lucru imposibil de imaginat. Cum și pentru baby boomers ( > 55 ani) pare de neconceput ca ei să facă reconversie. Vă propun să ne gândim puțin la motivele pe care ei le invocă în fața unei astfel de schimbări, mai degrabă impusă de mediu – restructurări, dispariția nevoii în piață etc –, decât o decizie benevolă, născută dintr-o nevoie de echilibru. Auzim spunându-se, „ce va spune lumea?”, „cum voi fi eu privit în acest moment în care o iau de la capăt”, „cu ce mă voi întreține într-un job în care nu am experiență?”, „cum voi suporta trecerea de la o poziție de senior la una de intern sau junior?” și lista poate continua. Să le luăm pas cu pas… Ce va spune lumea nu are niciun impact asupra evoluției tale, ai făcut reconversie pentru că ai dorit să explorezi abilități, competențe pe care încă nu le-ai pus în valoarea sau nu ai avut ocazia până acum să le evidențiezi. Cu siguranță în momentul în care decizi să faci acest pas, nu trebuie să te îngrijorezi, cu siguranță vei fi privit ca un exemplu care fie nu s-a dat bătut în momentul în care a rămas fără job și a luptat pentru situația lui, fie a mers să își urmeze o pasiune. Schimbarea macazului, inevitabil va duce la parcurgerea unui proces. Dar ce satisfacție poate fi mai mare decât o avansare de la gradul de intern la cel de junior într-un job pe care l-ai așteptat o viață?
Am spus-o de nenumărate ori și o voi repeta mereu și mereu, o meserie pe care nu o faci din plăcere se va transforma într-un vis urât, întrucât indiferent de câte roluri îndeplinim de-a lungul vieții, e vorba de același individ care lucrează de la 9:00 la 18:00 și care mai apoi trece pragul casei sale cu toate frustrările, nemulțumirile, frământările adunate.
Și dacă nu ați făcut-o deja, urmăriți ”The Intern” și o să înțelegem că nu există „prea bătrân” pentru un om care este în putere și visează să fie util. Experiența sa de viață, combinată cu experința profesională care îi pune la dispoziție un set solid de abilități transferabile, reprezintă rețeta perfectă pe care orice angajator și-ar putea-o dori de la angajații săi. Da, cu siguranță va fi nevoie de o perioadă de adaptare puțin mai lungă privitor la tehnologie, însă când se va trage linie, este destul de probabil ca angajatorii să realizeze că au abordat o strategie bună.
Uneori așteptăm prea mult să ne transformăm visurile în realitate. Alteori nu o facem niciodată. Însă, acum e momentul, indiferent că e vorba despre 20, 35, 55.
