Știu, știu, înainte să-mi spuneți că e o întrebare banală, răspundeți-vă vouă fără să vă dați niciun răgaz.
Ei, cum e? Ați găsit repede răspunsul? Dacă vă numărați printre norocoșii care au răspunsul gata pregătit, vă felicit și mă bucur sincer pentru voi.
Dacă însă, încă mai căutați răspunsul în timp ce parcurgeți acest text, înțeleg trăirile pe care le experimentați. Dar vă asigur că nimic nu este veșnic și prin exerciții, instrumente, discuții cu un consilier vocațional, veți reuși să găsiți răspunsul.
Înțeleg foarte bine ce înseamnă lipsa unui astfel de răspuns, cum înțeleg și frământările și neliniștea pe care o experimentați neavând un plan concret. Știu că pentru voi timpul este un inamic și că vă simțiți captivi într-un spațiu în care efectiv nu vedeți o ușă pe care să o accesați. Știu că acel gând că amicul vostru „știe deja la ce e bun și ce o să facă <<cu viața lui>> vă îngreunează procesul decizional”. Știu că e posibil să experimentați stări în care vi se pare că nimic nu vă este potrivit, că nu vă pasionează nimic în mod special, că nu aveți niciun vis către care să accedeți. Dar vă pot asigura că toți avem visuri!!! Cu toții ne dorim să facem lucruri care să ne împlinească, să ne aducă bucuria și să conteze pentru noi și pentru cei de lângă noi.
Nu o să uit niciodată momentul în care un consilier mi-a adresat această întrebare. Efectiv, am simțit cum mi se zguduie întregul univers. „Dar eu știu să fac și X și Y și Z.” „În regulă, dar dintre toate cele enumerate care este lucrul care te definește?” Și atunci au început căutările. Și vă rog să mă credeți, pentru mine, momentul în care am făcut pace cu mine – cu mine, ca tot, ca întreg, cu mediul care mă înconjoară –, în momentul în care m-am înțeles și mi-am acceptat și bunele și acele lucruri de îmbunătățit, a fost și momentul în care răspunsul la întrebarea „Tu la ce ești bun?” mi s-a revelat. Era acolo, era în mine, dar nu reușeam să găsesc drumul spre el din motive superficiale, sau din teama de a-mi asuma pe deplin acel lucru.
De aceea, ceea ce face consilierea este să te ajute să explorezi cât mai mult, să înțelegi cine ești tu, ce valori, abilități, competențe, pasiuni, tip de personalitate ai. Consilierul te însoțește în drumul ce îl ai de parcurs. Totodată te poți aștepta să îți adreseze întrebări care să îți dea lumea peste cap, în sensul de întrebări „dureros de sincere”, dar te asigur că face asta nu dintr-o dorință de a te așeza pe tine într-o lumină proastă sau a te face să suferi, în niciun caz, el va face tot ce îi stă în putință pentru a explora chiar și cele mai tăinuite cotloane ale persoanei tale pentru ca tu să îți răspunzi în primul rând ție la întrebări la care nici măcar nu ai îndrăznit să te gândești.
Nu e cazul să disperi, perioada adolescenței este o perioadă a căutărilor, atunci te formezi ca individ, îți definești valorile în care crezi, formulezi opinii proprii, cauți răspunsuri.
Dragii mei, voi, cei tineri, cărați în spate ca niște martiri un bagaj care vă împiedică să vă concentrați pe opțiuni. Porniți de la ideea că „<<trebuie>> să vă găsiți acea meserie pe viață” și asta este o idee care nu vă ajută deloc. Ceea ce ar fi cu adevărat util, este să vă concentrați pe competențe și abilități pentru a fi gata oricând să faceți față unei schimbări – indiferent că vorbim despre descoperirea unor oportunități apărute în piață sau că ne gândim la un hobby transformat în job.
Pe de altă parte dacă ești adult, nu mai este o dramă să te reorientezi. Trăim alte vremuri, piața muncii este dinamică și nu mai este de actualitate să te retragi la pensie din jobul care ți-a fost primul loc de muncă.
Vremea și vremurile se schimbă, atâta timp cât știi cine ești, ce îți dorești și ce poți, îndrăznesc să îți spun că vei face față indiferent de situație.
Deci…. la ce spuneai că te pricepi tu cel mai bine?
be Creative, be Trained, be Adventurous
