be Creative, be Trained, be Adventurous
Început de viață, început de an, început de zi, început de carieră, început de clipă, început de relație, început de drum, începuturi.
Cu prima suflare începem viața, cu ultima începem veșnicia. Fiecare pas, fiecare acțiune e un început, ceva nou, este o decizie, o dorință de a acționa într-un anume fel, fiecare început e unic. Da, începi ziua cu aceeași rutină, însă azi porți roșu, mâine tonuri de gri, azi un zâmbet larg, mâine niște cearcăne. Continue reading “Începuturi”
…. de aici inspirația
Ai? Te-ai arunca în gol fără să vezi fundul lacului? Ai porni la un drum care nu știi unde te va duce? Te-ai urca într-un copac ale cărui ramuri nu știi dacă sunt suficient de solide să-ți susțină greutatea? Cât de departe îți împingi limitele? Continue reading “Ai curajul să zbori?”
Multora le vine greu să facă acest pas. Li se pare incomod, și nu contest, chiar poate fi, însă e un lucru la fel de normal ca și procesul de angajare. De ce ne temem să dăm vestea angajatorului? Care sunt potențialele motive care ne determină să renunțăm la job? Câte dintre aceste motive avem curajul să i le spunem angajatorului în momentul în care ne anunțăm plecarea? De ce am așteptat până acum să spunem ce ne dorim sau ne deranjează? Continue reading “Demisionez!”
Gata. E momentul. Din cele 20 de CV-uri trimise, ai fost invitat la un interviu. Pentru că timpul pe care l-ai petrecut cu pregătirea ți-a luat destul de mult, ești în întârziere, dar vor înțelege ei pentru că vei pune acest lucru pe seama traficului aglomerat. Te-ai gândit și ce salariu să ceri pentru competențele vaste pe care le deții. În legătură cu firma, nu știi prea multe, dar e de datoria lor să prezinte cu ce anume se ocupă, corect? Despre postul în sine, ai citit, nu ești neapărat încântat, dar îți spui că până la urmă e un simplu job și nu trebuie neapărat să îți placă ceea ce vei face. Participi la interviu și în încheiere ți se spune, „te sunăm noi..”.
O fi de bine? Sau nu? În fine, oricum au fost ciudați că te-au pus pe tine să povestești ce informații ai despre firmă și nici măcar nu au părut dispuși să îți ofere suma de bani pe care ai cerut-o. Continue reading “Te sunăm noi…”
…. de aici inspirația
„Iubirile ca şi pomii: înfloresc atâta timp cât au rădăcini.” spune un proverb. Dar oare ce înseamnă o iubire cu rădăcini?
Cred că întâi de toate trebuie să ne gândim ce înseamnă o rădăcină? Te invit să facem un exercițiu de imaginație și să proiectăm pe ecranul minții o rădăcină de copac. Cum arată? Are multe ramificații? Sunt groase? Se întind pe o suprafață vastă? Dacă da, asta ne va duce inevitabil cu gândul la faptul că este bine ancorat în pământ și cel mai probabil nicio furtuna puternică nu îl va doborî. Continue reading “Rădăcini”
Grădinița, școala primară, gimnaziu, liceu poate facultate… masterat? Și într-un procent mic chiar și doctorat. Toate aceste etape însumează 20 sau 21 de ani în funcție de durata programului de licență (3 sau 4 ani), excluzând facultatea de medicină și arhitectură…
Ce se întâmplă după ce terminăm această formare? Ne angajăm într-un job și ne despărțim doar când vine perioada pensionării? Sau ne mutăm pe o poziție similară în caz de restructurare a postului? Dacă meseria pentru care ne-am pregătit nu mai este de actualitate pe piața muncii cum o să procedăm? Vom îngroșa rândurile șomerilor de lungă durată? Ce alternative am putea construi? Există posibilitatea realizării unui plan B? Continue reading “Învățarea continuă”
Sunt atât de multe polemici pe acest subiect, atât de mulți susținători și promoteri ai tinerei generații câți militanți împotriva lor. Și atunci ce să facem? Când le vine și lor rândul? Când sunt la vârsta pensionării? De unde atâta neîncredere în noua generație?
Dar să le luăm pe rând. Continue reading “Un suflu tânăr”
Moment! Nu e nicio greșeală, știu că suntem în 2018 și pentru că e început de an și ne-am întors din vacanță, mi se pare un bun motiv pentru a tura motoarele la capacitate maximă să începem cu o retrospectivă a ceea ce e a însemnat anul ce nu de mult l-am încheiat. Da, probabil cârcotașii vor spune că trebuia făcut acest lucru undeva în jurul lui 30-31 decembrie. Nu contest că este o idee foarte bună și aceasta și că au fost ani în care am procedat în acest fel, dar știți și voi cât de important e să prioritizăm. Continue reading “2017”
Auzi atât de des vorbindu-se despre acest subiect încât ți se pare că totul devine redundant și fără rost însă cred că nu ajungem să înțelegem cu adevărat semnificația „pasiunii” numai atunci când o trăim pe pielea noastră.
Știi când ți-ai găsit pasiunea? Nu știi? Îți zic eu că știi. Nu e nevoie de o listă pe care să o consulți și dacă bifezi jumătate + 1 dintre cerințe atunci știi că ești pe drumul cel bun în găsirea pasiunii care te definește. Nu. E mai mult decât atât. E mai profund. E o stare de bine, de bucurie pură, e acel sentiment care nu te părăsește la nicio oră din zi și chiar din noapte, e o stare de spirit, e un fel de a trăi, e o atitudine, ești tu în varianta ta cea mai bună. Continue reading “Pasiunea”
E miros de portocală și cozonac și din nou devenim călători în timpuri de mult apuse, acolo unde grijile erau doar pentru adulți, iar singurul nostru „stres” era să ne jucăm, să improvizăm un teatru de păpuși pentru care ne pregăteam zile la rând, să facem oameni de zăpadă în grădina bunicii și să ne dăm pe derdeluș.
Vin sărbătorile. Cum le primești tu omule? Faci curat în casă, dar în suflet? Cumperi de-ale gurii, dar pentru suflet? Petreci timp în magazine, dar cu ai tăi? Te enervezi că e aglomerat, te superi că nu ai găsit nu știu ce cadou, traficul e aglomerat, magazinele la fel, ai lucrări de predat acum pe ultima sută, și te superi, și îi repezi fix pe cei pentru care ai cumpărat daruri și pe care vrei să îi bucuri. Da… în vâltoarea asta ajungem să ne pierdem direcția și să uităm care e scopul pentru care facem numite lucruri. Continue reading “Miros de portocală”
